Teama la copii

          Chiar dacă este înalt şi puternic ca şi un brăduţ, copilul poate fi invadat de sentimente de "oameni adulţi". Într-adevăr, copiii, în anumite momente ale vieţii lor, trebuie să facă faţa marilor lor temeri. Se întâmplă adesea să nu aibă toate mijloacele necesare ca să le înfrunte sau ca să le exprime. Au nevoie de părinţi, ca să îi ajute să îşi confrunte aceste temeri. În general, anxietatea la copil este normală. Este o reacţie sănătoasă în faţa unui pericol. Simptomele sunt adesea aceleaşi ca şi la adult: schimbarea comportamentului, probleme de somn, ritm cardiac ridicat. Numai că, micuţul nu reacţionează ca şi un adult şi reacţia sa depinde şi de stadiul său de dezvoltare. Avem nevoie de timp ca să întelegem ce se întâmplă în viaţa sa înainte de a înlătura sursa anxietăţii. 

          - Teama separării
Toţi copiii trec prin etape normale de dezvoltare, în care teama este prezentă. Prima începe înspre vârsta de 8 luni. Copilul începe să reacţioneze datorită absenţei şi datorită plecărilor părinţilor, mai mult sau mai puţin puternic. Este o etapă importantă în dezvoltarea sa. Copilul începe să îşi dea seama că este o persoană distinctă de părinţii săi  şi că aceştia mai pot "dispărea" din când în când. Atunci când trebuie să plecăm, este necesar să ne facem timp să ne luăm la revedere pe un ton liniştitor. Copilul va înţelege cu timpul că mama şi tata se întorc întotdeauna, că există chiar dacă nu îi vede.

          - Coşmarul şi teama
Înspre vârsta de 3 sau 4 ani, copilul începe să aibă coşmaruri şi să manifeste unele temeri pe care parinţii le pot considera iraţionale. Micii noastre comori îi este frică de umbrele din camera sa, de monstrul de sub pat sau din dulapul de haine. Se şi trezeşte în mijlocul nopţii cuprins de panică din cauza unui vis înfricoşător. Teama, pentru copil este foarte reală. Trebuie deci să evităm să o minimalizăm sau să o considerăm că nu este reală. Să încercăm să ne ascultăm copilul şi să îl liniştim. Ne uităm cu el sub pat, sau punem lângă pat o jucărie despre care îi spunem că alungă visele urâte. Putem să lăsăm şi lumina aprinsă în camera sa.  Astfel îl vom încuraja să se manifeste şi întărim legăturile de încredere dintre noi.

          - Alte cauze care pot provoca teama.La orice vârstă, copilul nostru poate suferi din cauza temerilor. Somnul îi este perturbat, comportamentul i se schimba - devine mai agresiv, mai agitat, este trist. Este foarte greu să stabilim uneori cauza acestor nelinişti (conflicte familiale, deces). Uneori trebuie să investigăm foarte bine pentru a-l înţelege şi pentru a-l putea ajuta. Trebuie să îi vorbim foarte mult. Să-i punem întrebări şi să-l ajutăm să îşi exprime cât mai bine în cuvinte emoţiile. Mai ales, să-l acultăm fără să încercăm să găsim soluţii. O mutare recentă, schimbarea şcolii, un meci decisiv sau un examen pot constitui sursa stării lui de nelinişte. Copilul poate fi perturbat şi din cauza ştirilor pe care le vede la televizor sau chiar poate resimţi stresul nostru şi  neliniştile noastre.

          - Să consultăm un medic dacă:
•Teama îl împiedică pe copil să îşi facă prieteni;
•Teama îi perturbă somnul;
•Teama devine o scuză ca să nu meargă la şcoală sau la grădiniţă;
•Teama duce la un comportament compulsiv;
•Teama dăunează activităţilor familiale;
•Foarte important este să nu ne învinovăţim şi să găsim cât mai repede soluţii.

"Copilul este constructorul spiritual al omenirii, iar obstacolele în calea dezvoltării sale libere sunt pietrele din zidul în care a fost închis sufletul omului." (Maria Montessori)